Divina Comedie (în italiană: Divina Commedia) este un lung poem narativ in limba italiana scris de Dante Alighieri, inceput in 1308 si completat in 1320, cu un an inaintea mortii sale in 1321. Este in general considerate a fi opera remarcabila a literaturii italiene si una dintre cele mai importante lucrari ale literaturii universale.

Viziunea imaginativa a vietii de apoi pe care poemul o creeaza este reprezentativa pentru modul medieval de percepere al lumii asa cum a fost dezvoltat de biserica catolica pana in secolul 14. A ajutat la stabilirea limbii toscane, folosita la scrierea lui chiar si in zilele noastre in editiile italiene, ca limba italiana standard. Are trei parti: infernal, purgatorial si paradisul.

Naratiunea descrie calatoria lui Dante prin iad, purgatoriu si paradis in timp ce alegoric poemul reprezinta calatoria sufletului catre Dumnezeu. Dante preia elemente din teologia si filosofia crestina, in special filosofia Thomistica derivata din Summa Theologica a lui Thomas Aquinas. Astfel Divina comedie a fost denumita “Summa in versuri”. In opera lui Dante Virgil este prezentat ca fiind ratiunea umana iar Beatrice este prezentata ca fiind cunoasterea divina.

Lucrarea a fost initial intitulata Comedia (traducerea in Toscana), la fel ca si in prima editie tiparita in 1472, urmand ca apoi sa fie ajustata in Commedia din limba italiana moderna. Adjectivul “divina” a fost adaugat de catre Giovanni Boccaccio, si prima editie care sa numeasca poemul Divina Comedie a fost cea a umanistului venetian Lodovico Dolce publicata in 1555 de catre Gabriele Giolito de’ Ferrari.

Receptia

Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebră. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. Unele ediții ale Divinei Comedii au fost ilustrate de Sandro Botticelli ( a lucrat timp de zece ani pentru a ilustra fiecare din cele o sută de cânturi), Michelangelo, Rafael, iar în timpurile moderne de John Flaxman, William Blake, Gustave Doré, Jennifer Strange. Compozitorii Gioacchino Rossini și Robert Schumann au creat fantezii muzicale, iar Franz Liszt a compus poemul simfonic Dante. Divina Comedie a fost tradusă în peste 25 de limbi. Operele multor scriitori moderni au fost influențate de creația lui Dante: Ezra Pound, T.S.Elliot, Gabriele D'Annunzio, Paul Claudel și Anna Akhmatova.